Astăzi am decis să nu deranjez prea mult băcăuanii în legătură cu semnăturile, pentru că duminica e ziua relaxării și a deconectării de la cotidian, pentru fiecare dintre noi.

În schimb, am fost invitat de niște oameni faini să vorbim despre problemele din zona lor și despre o super activitate pe care o întreprind cu un deosebit succes.

După ce am aflat că pe strada lor (zona Șerbănești) nu este apă și canalizare decât până la jumătatea distanței, iar lipsa trotuarelor și a coșurilor de gunoi fac viața grea în special familiilor cu copii, am vorbit și despre activitatea lor de producție, un specific interesant de lucru manual cu lemnul, ce îi transformă chiar în mici producători cu ștaif.

Mi-a plăcut ideea și devotamentul cu care fac lucruri interesante fără bancuri de producție automată sau rezultate la scară largă, ci manual și cu suflet, astfel am pus și alte întrebări despre cum ar putea administrația locală să vină în sprijinul acestor mici producători, pentru că pandemia ne-a afectat pe toți.

Narcis Rofel (așa se cheamă și firma lor) mi-a povestit că pierde mult timp cu formalitățile administrative și birocrația și că o relaxare fiscală în această perioadă ar putea veni în ajutorul celor mici, dar care produc.

Am notat și am admirat curajul acestei familii de tineri de a se dedica unui meșteșug complex și care implică efort constant.

Îi recomand cu căldură și sper să vedem din ce în ce mai mulți asemenea tineri curajoși care spun NU exportului de resursă umană băcăuană spre vest și decid să facă lucruri frumoase aici, acasă.

Respect pentru ei