Am avut ocazia să ajung prin Oborul Şerbăneşti în weekend, şi după ce am petrecut câteva ore bune printre cetăţenii veniţi să vândă sau să cumpere, am hotărât că ar merita să deschidem un subiect prea puţin abordat pentru importanţa sa.

În ceea ce priveşte modul de organizare al autorităţilor pentru a asigura o bună desfăşurare a activităţilor de comerţ, cred că am putea de acum să intrăm şi noi în secolul XXI.

Deşi reprezentanţii primăriei au instalat pancarte care interzic comercializarea produselor din gospodăria proprie în zona de pe marginea digului, menţionându-se chiar amenzi în acest sens, cetăţenii continuă să îşi pună viaţa în pericol şi să încerce să evadeze din condiţia financiară precară pe care politicul acestui judeţ a menţinut-o pe stilul “las’ că merge şi-aşa”…

Vă spun sincer, îi înţeleg. Nu au un spaţiu special amenajat.

Cei care administrează acest obor, care este printre cele mai mari ca dimensiune şi număr de cetăţeni deserviţi din zona Moldovei, nu s-au gândit să le ofere participanţilor un minim spaţiu de prezentare, care să ii determine să evite zona de pe marginea digului.

Sunt surprins de faptul că încercăm să sancţionăm oamenii, în loc să le oferim soluţii concrete pentru a se evita asemenea situaţii.

Dar cine administrează Oborul Şerbăneşti?

Conform Organigramei Primăriei Municipiului Bacău observăm că Direcţia Pieţelor este subordonată Instituţiei Primarului.

Pe site-ul www.piatabacau.ro care pare a fi un site oficial al Direcţiei Pieţelor din Municipiul Bacău, observăm că în dreptul „Oborului Şerbăneşti” este menţionat numele lui Verman Gelu, în calitate de administrator, site care menţionează şi existenţa unei suprafeţe de teren destinată comercializării produselor folosite, nespecificâdu-se în mod clar pozitionarea acestei suprafeţe, dimensiunea şi capacitatea totală de locuri utilizabile. Despre domnul Verman deocamdată nu am reusit să aflu prea multe informaţii, dar voi reveni cu un update.

În hotărârea de Consiliu Local 192/2010 am descoperit câteva lucruri interesante legate de regulamentul de funcţionare al acestei locaţii, astfel vă invit să comentăm împreună care ar fi motivele pentru care următoarele prevederi nu coincid cu realitatea:

1. La Capitolul III punctul 3 observăm menţionarea de „mese pentru vânzarea pieselor şi accesoriilor auto precum şi pentru diverse produse”, mese care în realitate nu există şi sunt curios dacă personalul administrativ a citit regulamentul şi dacă aceştia îşi dau seama că acesta nu este respectat.Majoritatea persoanelor îşi expun produsele pe pături pentru că nu există locuri special amenajate;

2. O problemă extrem de gravă este cea a grupurilor sanitare, care deşi sunt două, unul administrat de Primărie, iar celălalt (din ce înteleg din conversaţiile cu angajaţii) aparţine de citez “cei care sunt cu micii”, ambele colectând o taxă de utilizare de 1 leu, sunt total insalubre şi nu ar trece nici măcar un minim test de igienă.

Situaţia este şi mai gravă deoarece acele “grupuri sanitare ecologice amplasate pe teritoriul pieţii” menţionate în HCL la Capit. III pct.6 sunt de domeniul fantasticului, ele neexistând în realitate.

Am încercat să obţin şi un punct de vedere din partea celor care participau la târg în legătură cu această problemă, primind următoarele răspunsuri:

Dana P. – Piatra Neamţ – “-Mi se pare inadminisibil să nu pot să merg la o toaletă cu niste condiţii minime, de bun simţ. Pentru voi bărbaţii e mai usor, dar pentru noi, vă daţi seama că stau de două ore aşa? E discriminare…”

Cosmin P. – Bacău – “Înainte, acolo era un bar, iar mai recent s-a transformat în toaleta aceea publică (cea de la Poarta 2). Oricum condiţiile sunt mai ok acum decât dezastrul care era, dar nu o pot numi o toaletă normală.”

Majoritatea răspunsurilor indicau o locaţie general frecventată şi anume… “La gard…”

Cam asta e realitatea: În “Capitala Europeană pe cultură” a administraţiei Stavarache, lumea din Oborul Şerbăneşti merge “la gard”, din lipsă de condiţii normale.

3. O altă prevedere pe care o avem în vedere este cea legată de obligativitatea “afişării la loc vizibil a regulamentului de organizare şi funcţionare al Oborului”, obligaţie pe care administratorul nu o respectă. Să fim serioşi, nici angajaţii nu auziseră de un asemenea regulament, singurele informaţii afişate fiind cele legate de taxele pe care noi cetăţenii trebuie să le achităm pentru serviciile oborului.

4. La capitolul “Sancţiuni” punctul 3 observăm faptul că autovehiculele “care nu sunt poziţionate corespunzător în vederea comercializării conform trasajului efectuat de către D.A.P…” surpriză, nu există nici trasaj, astfel unele voci ar spune ca sunt favorizaţi speculatorii care “vin cu o seară înainte si parchează o remorcă, pentru ca apoi să solicite sume de bani pentru locul rezervat unui coleg…”

În concluzie, sper ca reprezentanţii Primăriei să citească aceste rânduri şi să întreprindă măsuri concrete de remediere a problemelor menţionate mai sus, întrucât HCL 192/2010 nu se respectă în totalitate.

Şi dacă tot e la modă cu transparenţa, poate afişăm mai multe date, eventual şi o schiţă a terenurilor, solicitare care ar putea veni şi din partea consilierilor locali, care au rolul de a ne deservi interesele.

Puteţi vizualiza acest articol şi pe platforma de idei pentru Bacău Iniţiativa Băcăuană.