Astăzi mi s-a întâmplat ceva interesant și totodată hazliu, ce chiar merită povestit.

Am avut puțină treabă în zona Spitalului Județean Bacău, astfel că la întoarcere, a fost necesar să iau un Taxi pentru a ajunge la destinație.

După ce m-am instalat în autoturism, șoferul foarte atent, îmi atrage atenția că cel mai probabil voi rămâne fără telefon, pentru că îmi ieșise aproape pe jumătate din buzunar. Am apreciat gestul.

Îi comunic destinația și începem o conversație care se va dovedi a fi cel puțin interesantă, dacă nu chiar amuzantă și constructivă!

“-Ce facem domnule cu alegerile astea?” îl întreb, încercând să îmi dau seama care e starea de spirit din rândul oamenilor care ne duc și ne aduc pe patru roți atunci când avem nevoie.

“-Care alegeri?” îmi răspunde domnul, privindu-mă nedumerit.

“-La cele locale mă refer. Pe cine mai votăm la primărie?” îi răspund, chiar după  ce culoarea verde a semaforului din intersecția cu Calea Mărășești ne permite să ne continuăm drumul spre centru.

Atent la trafic și disciplinat, domnul șofer ezită initial să îmi ofere un răspuns, dar imediat cum ajungem în dreptul sediului primăriei, se enervează parcă din senin și arătând cu degetul spre clădire, strigă supărat spre mine: “Pe mincinosul ăsta nu îl mai votează nici naiba!”. Evident că se referea la primar.

“-Dar poate mai sunt și alții care merită atenția băcăuanilor, ce ziceți?” punctez, încercând să schimb ținta frustrărilor, conștient fiind de gradul de repulsie manifestat cel mai probabil de așteptările nesatisfăcute și promisiunile neținute de edil.

“-Pe cine domnule, nu vedeți că nu aveți pe cine? Toți sunt niște hoți!” continuă noul meu partener de dialog, afișând un sentiment de deznădejde care aproape că mă cuprindea și pe mine.

Ei atunci dragilor, îmi trece prin cap să mai destind puțin atmosfera și mă antrenez în partea mai picantă a conversației:

“Domnule, dar ce ziceți de independenți, oare au șanse să schimbe ceva? Uite mie îmi place unul Chirilescu, Dorin Chirilescu. Ați auzit de el?” îl întreb, zâmbind.

“– Cine mai e și ăsta!?” îmi răspunde nedumerit. “-Nu, n-am auzit de el.”

Și uite așa încep să îi spun despre acest Chirilescu, despre cum de vreo șase ani tot face lucruri pentru comunitate pe timpul și banii lui, îi povestesc despre proiectul cu Poșta Română realizat de el și implementat de primărie, prin care băcăuanii pot să plătească taxele și impozitele la poștă și pentru un moment, chiar s-a legat o discuție. Mi-a dat chiar un exemplu de situație în care a plătit un comision pentru un document emis de către o altă instituție și ne îndreptam spre un concurs de idei, eu bineînțeles fiind promotorul tânărului pe care îl menționasem. Chirilescu.

Nu durează prea mult și domnul iar se enervează “-Haide domnule lasă-mă cu ăștia, toți sunt niște hoți!”

Zâmbesc și îi dau dreptate, dar insist pe descriere și îi spun că s-ar putea să îl știe pe Dorin Chirilescu:

“A fost unul dintre inițiatorii protestelor împotriva OUG13, sigur l-ați văzut pe aici prin centru cu portavocea, a răcit omul la plămâni pe stradă.”

Atunci parcă are impresia că își aduce aminte de cineva și îmi răspunde:

“-Da, parcă totuși îmi spune ceva numele ăsta, dacă a fost la proteste sigur îl recunosc dacă îl văd.”

“-Și eu cred la fel!” aprob pe un ton încurajator, de parcă deja ne îndreptam spre un numitor comun.

Apoi îi spun de 10 august, cum a fost și a filmat pentru băcăuani și a fost gazat la București, ca apoi să ajungă în studio la Realitatea TV la Rareș Bogdan în emisiune pentru a povesti ce a văzut și a spune în direct despre câți băcăuani ieșiseră în stradă, acasă.

“-Rareș Bogdan!? Gata, dacă mi-ai zis de Rareș Bogdan e clar! Ăla e alt hoț!”

Mă amuz copios.

Răspund că pe atunci era doar un jurnalist la o televiziune de știri, încercând să îl desprind pe Chirilescu de imaginea de politician căpătată de fostul jurnalist, dar fără succes.

Atunci încerc să revin la discuția inițială, povestind despre proiectele de modernizare a oborului pentru eliberarea a peste 400 de locuri de parcare din oraș și cel cu eficientizarea traficului prin introducerea de microbuze școlare și măsuri complementare.

Deja mă încerca un sentiment de neputință. Pierdusem lupta argumentelor în dialog, în sensul că orice spuneam nu mai conta.

“Toți sunt niște hoți domnule, nu înțelegi!?” repeta stimabilul domn și sincer expresia zâmbetului meu s-a transformat într-o privire tâmpă.

După câteva minute, ajungând la destinație, mă grăbesc să achit, dar nu înainte să îi întind mâna și să îi mulțumesc pentru serviciul prestat:

“-Dorin Chirilescu, încântat!” îi spun pe un ton împăciuitor, în timp ce îi strâng mâna ca la o întâlnire de șefi de stat😊

Mă privește surprins, puțin rușinat de sinceritatea cu care mi-a eliminat argumentele fără drept de apel, după care zâmbește și exclamă:

“A, dumneavoastră sunteți domnul în cauză…”.

În timp ce mă pregăteam să cobor, încerc să închei dialogul concluzionând:

“Intenționat am abordat în acest mod subiectele, pentru  a demonstra faptul că atitudinea ce ne caracterizează, influențează starea de fapt a acestui oraș. Strigăm cu toții că e nevoie de oameni noi, capabili, care să fi făcut ceva pentru oraș și comunitate, dar când e vorba de situații reale, îi băgăm pe toți în aceeași oală”.

Mi-a întins din nou mâna în timp ce coboram, rugându-mă ca atunci când voi ajunge “acolo”, să fac ceva și pentru oameni.

Dacă până să urc în mașină eram un necunoscut pentru domnul nostru șofer, la finalul călătoriei ne-am strans mâinile și ne-am comportat ca niște cetățeni informați.

Cu stimă,

Dorin Chirilescu