Am decis să particip la această dezbatere pentru a prezenta o parte din motivele pentru care regiunea Moldovei va fi în continuare considerată cea mai săracă  din România, şi asta pentru că perspectiva realizării unei asemenea autostrăzi s-a devansat spre 2020 – 2030.

Ei şi dacă tot am primit această invitaţie din partea organizatorilor, pe care îi felicit pentru perseverenţa în a menţine acest subiect în dezbaterea publică, am zis să nu mă duc cu mâna goală şi să realizez o scurtă analiză a activităţii din parlament a principalilor factori pe care îi consider că ar fi putut influenţa introducerea acestui tronson de autostradă (Bacău – Braşov) pe lista de priorităţi în ceea ce priveşte construcţia de autostrăzi din România, şi anume, a parlamentarilor de Bacău.

Acum când mai toţi politicienii băcăuani intraţi în cursa pentru funcţia de primar al municipiului Bacău se bat în promisiuni şi declaraţii despre cum vor creşte ei numărul de locuri de muncă, şi vor dezvolta economic această comunitate, am decis să vă prezint ipocrizia acestor persoane, care dacă ar fi fost cu adevărat interesate de viitorul acestui oraş, conştientizau că această autostradă era singura noastră şansă de a mai reechilibra raportul de forţe în ceea ce priveşte nivelul economic, nivelul de trai, dintre Moldova şi celelalte regiuni.

Intervenţia mea plină de emoţie 🙂 o găsiţi aici:

Chiar sunt curios cum  vor apărea ei candidaţii în campanie cu proiecte de genul… vom creşte locurile de muncă. vom ridica oraşul la nivelul Parisului, când niciunul dintre ei nu a făcut tot ce a putut prin prisma funcţiei politice ocupate, pentru a aduce această autostradă şi implicit gura de oxigen atât de necesară băcăuanilor.

Astfel, folosind informaţii de pe site-urile Camerei Deputaţilor şi Senatului, site-uri care sunt total diferite, ceea ce îmi demonstrează încă odată că ori suntem incompetenţi ori există prea mult interes personal ca să mai încercăm să aducem lucrurile spre normalitate, am realizat o mică analiză a instrumentelor principale pe care aceşti parlamentari de Bacău le aveau la dispoziţie pentru a putea pune presiune pe Ministerul Transporturilor pentru a ne introduce şi pe noi, moldovenii, pe lista de priorităţi.

Aceştia puteau folosi interpelarea sau declaraţia politică pentru a aduce acest subiect în atenţia Parlamentului, şi de ce nu pentru a pune presiune pe Ministerul Transporturilor să ia în calcul necesitatea dezvoltării Moldovei prin construcţia acestei autostrăzi.

Din discuţiile cu domniile lor, am ajuns la concluzia că NU A EXISTAT O COLABORARE DIRECTĂ ÎNTRE TOTI PARLAMENARII DE BACĂU, INDIFERENT DE CULOAREA POLITICĂ, astfel nu am avut o voce unitară care să promoveze acest proiect ca prioritate.

Din păcate, de asemenea concluzionez că nu am reuşit să realizăm o colaborare interjudeţeană cu Iaşi şi Piatra Neamţ în primă fază, pentru a negocia şi a sprijini UN SINGUR PROIECT DAR CU TOŢI PARLAMENTARII DIN ZONA MOLDOVEI.

Probabil că încă primează interesele personale, poate inconştienţa sau chiar incompetenţa unora din cei care ar trebui să ne reprezinte interesele.

Soluţia?

Cred că ar trebui ca toţi parlamentarii Moldovei, indiferent de partidele din care provin, să se închidă frumos într-o sală şi să nu iasă de acolo decât atunci când vor fredona aceeaşi melodie. Când vom înţelege acest lucru, vom corespunde în sfârşit fişei postului pentru care comunitatea ne-a investit.

Cu bine,

Dorin Chirilescu